DURITATEA ȘI DETERIORAREA MARMUREI
Marmura este într-adevăr o piatră naturală minune datorită numeroaselor ei proprietăți practice și estetice însă, în ciuda uzualității ei răspândite, are nevoie de o întreținere pe măsura factorilor care îi provoacă deteriorarea.
Evaluarea durității pietrelor cât și a altor materiale neferoase este măsurată prin scara Mohs. În această scară valorică se găsesc niveluri de la 1 la 10, unde la nivelul 1 se află talcul care se zgârie ușor cu unghia iar la nivelul 10 se află diamantul, care zgârie sticla și este capabil să penetreze aproape orice material iar duritatea sa rezistă până la 500 de grade celsius.
Marmura se află la nivelul 3 – 4 pe scara Mohs fiind o piatră care se formează din calcar sub acțiunea căldurii și presiunii de peste ani în scoarța terestră. Nivelul ei de duritate presupune prin demonstrație științifică faptul că se zgârie cu cuțitul sau cu sticla și uneori chiar și cu o monedă de bronz. În continuare vă vom prezenta însă care sunt și celelalte cauze comune care provoacă deteriorarea marmurei.
CONDIȚIILE METEO
Marmura folosită în mediul exterior este expusă acțiunii condițiilor meteorologice precum vântul, ploaia și diferențele de temperatură. Duritatea și porozitatea ei permit o absorbție de apă de doar 0,5% însă, chiar și atât este suficient pentru ca aciditatea din apă de ploaie să o afecteze în timp. Marmura este sensibilă la substanțe acide în general. Toate condițiile meteorologice contribuie la eroziunea marmurei și nu doar contactul cu apa și vântul sunt deteriorante. Contactul cu nisipul sau praful au efect eroziv. De asemenea, expunerea îndelungată la apă provoacă igrasie care de asemenea afectează stratul de suprafață. Lustruirea preventivă și regulată cu pudră de întreținere este o soluție foarte eficientă.
MURDĂRIREA ȘI PĂTAREA
Decolorarea suprafeței de marmură este rezultatul pătării ei cu diverse substanțe. Există numeroase astfel de substanțe ce provoacă pete marmurei iar printre cele mai cunoscute sunt uleiul și grăsimile, coloranții de orice tip, materia organică din plante sau chiar sângele, depunerile metalice, murdăria, funinginea, etc. Îndepărtarea petelor se realizează prin diverse procedee în funcție de substanța care le-a provocat.
SURPAREA, CRĂPAREA ȘI EXFOLIEREA
Surparea pietrei se datorează fragilități sau tendinței de a se sparge sau a se dizolva. Alte cauze comune ale deteriorării marmurei sunt ciobirea, crăparea, desprinderea și exfolierea. Apariția fisurilor sau ciobirea suprafeței se produc de regulă prin contactul cu alte mase sau obiecte dure ori sarcini grele depozitate direct pe marmură. Crăpăturile permit o infiltrare mai adâncă a apei iar acest lucru va accelera procesul de dezintegrare a unor straturi.
În ciuda acestor numeroși factori de deteriorare și a unei durități aproape medii, marmura dovedește o rezistență onorabilă peste timp, fiind una dintre cele mai utilizate pietre în structuri exterioare din timpul civilizațiilor antice și până în prezent iar îngrijirea ei îi asigură o durată de viață foarte mare.
