CELE MAI BUNE PIETRE PENTRU SCULPTAT
Sculptorii moderni au un acces constant la materiale noi, cum ar fi plasticul sau piatra artificială, însă artiștii care au trăit în alte epoci au lucrat în stâncă naturală pentru a crea opere de artă nemuritoare. Oamenii folosesc și modelează pietre precum marmura, alabastrul, calcarul și granitul pentru a crea opere sculpturale impresionante. Unele materiale stau la încercarea timpului mai bine decât altele – marmura, de exemplu, este mult mai robustă și mai durabilă decât gresia. Pietrele sculptate depășesc de multe ori, ca durată de timp, culturile care le-au creat. Indiferent dacă operele sunt din vremuri antice sau moderne, artiștii au căutat mereu cea mai bună piatră pentru gravură. Cea mai bună piatră naturală de sculptat este ușor de manevrat, rezistă la sfărâmare și nu conține structură aparent cristalină.
MARMURA NEMURITOARE
Sculptorii au ales marmura atrăgătoare și durabilă pentru cele mai frumoase opere de arta de mii de ani. Panourile de piatră sculptate de la Taj Mahal, marmura lui Elgin de la Parthenon și statuia lui David a lui Michelangelo exemplifică versatilitatea marmurei. Marmura se sculptează relativ ușor și rezistă ruperii, fiind potrivită pentru arta plastică sau sculptura decorativă. Versiunea metamorfică a depunerilor de calcar sedimentar și calcit – marmura – apare în mod natural în alb, roz, verde, gri, maro și negru, în funcție de celelalte minerale prezente în timpul formării. Sculptorii aleg frecvent marmură albă pentru reprezentări ale formei umane, pentru că transluciditatea ei slabă, de piatră rece, oferă un aspect de textură vie.
ALABASTRUL MANEVRABIL
Alabastru nu se referă la un singur tip de rocă, ci la oricare dintre o serie de minerale care împărtășesc culoarea palidă caracteristică, moale și transluciditate luminată. Ghipsul și calcitul sunt suficient de moi pentru ca instrumentele maleabile de cupru ale egiptenilor vechi să le poată prelucra cu ușurință în forme decorative. Sculptorii au folosit rareori alabastru pentru piese mai mari, totuși, deoarece caracterul său moale îl predispune deteriorării. În schimb, artizanii foloseau alabastrul mai ales pentru obiecte de uz casnic mici, cum ar fi vase, borcane cosmetice și inserții translucide pentru ferestre.
GRESIA ÎNCREZĂTOARE
Gresiile sedimentare sunt atât de ușor sculptabile încât chiar și eroziunea vântului o transformă în forme fantastice. Scriitorii timpurii și pietrarii au descoperit că realizarea de blocuri de gresie și sculptarea lor în basoreliefuri le-a permis să construiască structuri înalte acoperite cu forme sculptate. Complexul templu de la Angkor Wat este alcătuit din gresie sculptată. Sculptarea în gresie necesită puțin efort și produce rezultate minuțioase, dar nu este deosebit de durabilă.
CALCARUL MALEABIL
Acest frate al marmurei este mai moale decât ruda sa metamorfică. Calcarul prezintă o lipsă caracteristică de structură cristalină și o gamă largă de nuanțe naturale. Una dintre cele mai vechi statuete de calcar este leoaica Guennol de 5.000 de ani, dar sculptorii moderni produc zilnic statui noi din calcar. Sculptate cu ușurință și capabile să reziste loviturilor ascuțite fără fracturare, blocul de calcar permite artiștilor să creeze curbe elegante și linii clare.
GRANITUL IMPOZANT
Granitul este o rocă plină de personalitate, cu o textura pestriță, dar nu are o structură cristalină generală. Lucrul este destul de dificil pentru a modela granitul. Acesta a fost ales cu grijă de sculptorii străvechi care l-au folosit adesea pentru statui religioase, politice și funerare importante. Granițele naturale ale nuanțelor includ tente de gri, verde, roșu și negru, cu accent pe culorile mai întunecate. Artizanii vechi au folosit granit închis pentru figuri întunecate, cum ar fi zeița egipteană a distrugerii, Sekhmet. Sculptorii moderni constată că gama sa de culori sumbre se potrivește cu piatra grea pentru sculptură funerară statuară și gravură.
